Alexandra BARDAN<\/strong>, \u00cen Rom\u00e2nia, tranzi\u021bia spre digital a fost relativ tardiv\u0103, orice nou\u0103 tehnologie ajung\u00e2nd mai t\u00e2rziu la noi. \u00cenainte de introducerea digitalului, ne informam numai de pe net sau de la televizor, primele digitale fiind ni\u0219te aparate mici, ca de vacan\u021b\u0103, cu dischet\u0103. Memoria dischetei era de 1.3 MB cred, rezolu\u021biile erau, deci, derizorii.<\/p>\n - Dischet\u0103 floppy?<\/em><\/strong><\/p>\n Floppy, da. A\u0219a au ap\u0103rut primele aparate digitale \u00een Rom\u00e2nia. A reprezentat, indiscutabil, o performan\u021b\u0103 tehnologic\u0103, dar, mai ales, comercial\u0103. Dischetele fiind ieftine amatorii cump\u0103rau, rezolu\u021biile erau \u00eens\u0103 mici. Pentru amatori era pl\u0103cut.<\/p>\n \u00cen primul r\u00e2nd, filmul presupune o multitudine de aspecte: bani, cuno\u0219tin\u021be \u00een privin\u021ba alegerii filmului, deci un pic de experien\u021b\u0103, \u0219i r\u0103bdare. \u00centre momentul c\u00e2nd faci fotografiile \u0219i p\u00e2n\u0103 developezi, plus rat\u0103rile inerente, trebuie s\u0103 te \u00eenarmezi cu rabdare. Iar rat\u0103rile, \u00een cele din urm\u0103, se dovedesc benefice! Lucrul pe film era ca o magie… nu \u0219tiai ce faci. \u00cemi spunea un prieten foarte bun c\u0103 fotografia e veselia orbului: nu vezi ce ai f\u0103cut dec\u00e2t dup\u0103 ce printezi. A\u0219a era!, \u00eens\u0103, treptat, venea un moment c\u00e2nd, chiar dac\u0103 nu o vedeai, \u0219tiai c-o ai, \u0219tiai c\u0103 ai poza! Era incredibil! Tot suspansul acela, care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 era stres, c\u0103ci era un suspans de zi cu zi, or\u0103 cu or\u0103 - ce o s\u0103 \u00ee\u021bi ias\u0103 \u0219i ce n-o s\u0103-\u021bi ias\u0103… Te rugai, "M\u0103car una… Una, m\u0103car…<\/em>" -, tot suspansul momentelor \u0103lora era special \u0219i te \u00eenv\u0103\u021ba foarte mult, te determina s\u0103 ai grij\u0103. Acum, cu digitalul, nu mai e chiar a\u0219a, pentru c\u0103 \u0219tergi, mai \u00eencerci o dat\u0103 dac\u0103 mai po\u021bi, sau \u00eencerci alta, dac\u0103 nu \u021bi-a ie\u0219it prima sau \u00eencerci una \u0219i mai bun\u0103 dac\u0103 prima nu e ok.<\/p>\n Apari\u021bia digitalului a fost extrem de bine venit\u0103, astea fiind diferen\u021bele \u00eentre operarea pe film \u0219i digital.<\/p>\n La "Jurnalul Na\u021bional", de exemplu, eram zece. N-aveau bani s\u0103 cumpere filme, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, sistematic, c\u00e2nd se terminau filmele, vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103-dou\u0103, eram determina\u021bi s\u0103 lucr\u0103m pe resturi de film. Exemplu: dac\u0103 aveam un film de 36 de cadre \u0219i tr\u0103sesem numai 10, nu developam tot filmul; \u00eel t\u0103iam, la \u00eentuneric, \u015fi developam doar por\u021biunea care ne trebuia. R\u0103m\u00e2neau, deci, resturi \u00een casete. Noi scriam, de regul\u0103, cu carioca, pe limba filmului care r\u0103m\u00e2nea afar\u0103, cam c\u00e2te pozi\u021bii mai sunt \u00een caset\u0103: 10, 5, 7. Erau perioade \u00een care mergeam pe teren, cu to\u021bii, cu doar 5 sau 10 cadre la noi. Trebuia s\u0103 fim foarte selectivi! Asta ne-a \u00eenv\u0103\u021bat mult la vremea respectiv\u0103, c\u0103ci nu ne permiteam variante, trebuia s\u0103 tragem c\u00e2t mai eficient.<\/p>\n Apoi s-a introdus digitalul, iar primele digitale profesionale erau extrem de scumpe. Erau ni\u0219te aparate fabricate \u00een joint venture de Kodak \u0219i Canon. DCS-urile, renumitele aparate DCS, pe care le aveau doar agen\u021biile str\u0103ine. Noi ne uitam la ele cu poft\u0103 \u0219i curiozitate, ca la o navet\u0103 spa\u021bial\u0103. Ne g\u00e2ndeam c\u0103 cine \u0219tie ce trebuie s\u0103 \u0219tii, c\u0103 trebuie s\u0103 re\u00eenve\u021bi meseria pentru digital… \u00cen plus, nu ne pricepeam prea mult la calculatoare, iar digitalul nu \u00eensemna doar aparatul \u00een sine, ci \u0219i abilitatea de a lucra pe calculator. Personal, nici Windows-ul nu \u0219tiam ce este… Era altceva pentru noi…. \u00cens\u0103, \u00eencet, \u00eencet, ne-am obi\u0219nuit, tehnologia a avansat extraordinar de rapid, iar pre\u021burile au \u00eenceput s\u0103 devin\u0103 accesibile. <\/p>\n \u00cen paralel, erau "teorii", discu\u021bii stupide, \u00een care conservatorii spuneau: "Digitalul nu va atinge niciodat\u0103 performan\u021bele filmului, nu are viitor…<\/em>" sau "Asta nu mai e fotografie!<\/em>". Personal, le spuneam: "Nu suportul conteaz\u0103, ci ce ai pus pe suportul \u0103la, indiferent c\u0103 e film, dischet\u0103 sau card<\/em>". Important este, pe de-o parte, ce ai pus pe el, pe de alt\u0103 parte, evident, performan\u021bele digitalului, la \u00eenceput, nu erau, nici pe departe, cele de acum. M\u0103 refer nu numai la rezolu\u021bii, ci \u015fi la reac\u021bia la contrast, la diferen\u021bele mari de lumin\u0103… Or, investindu-se, cu siguran\u021b\u0103, foarte mult \u00een cercetare, tehnologia a avansat at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t captoarele au ajuns la performan\u021be similare filmului \u0219i ochiului omenesc. Sunt anumite zone \u00een care, la ora actual\u0103, digitalul dep\u0103\u0219e\u0219te performan\u021bele filmului, ceea ce este extraordinar! Le d\u0103deam ca exemplu muzica: nu-\u021bi mai pas\u0103 c\u0103 Jimi Hendrix este pe vinil sau pe DVD. Muzica este aceea\u0219i \u0219i o apreciezi la fel de mult.<\/p>\n \u00cen prezent, foarte mul\u021bi debutan\u021bi doresc s\u0103 se apuce serios de fotografie, \u00eencep\u00e2nd cu filmul. Personal, \u00eei sf\u0103tuiesc: "Nu \u00eencepe pe film! \u00cencepe cu digitalul, pentru c\u0103 filmul te va costa foarte mult. Accidentele de dup\u0103 developare sau developarea gre\u0219it\u0103 te vor dezarma \u0219i vei abandona. Apoi, \u00een mod normal, va trebui s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 m\u0103re\u0219ti toate cadrele de pe film, pentru a vedea unde ai gre\u0219it, ce ai gre\u0219it \u0219i de ce ai gre\u0219it. Or asta cost\u0103, pe c\u00e2nd cu digitalul \u00eenve\u021bi \u0219i, dac\u0103 \u00ee\u021bi place foarte mult, te orietenzi spre film.<\/em>" Digitalul ofer\u0103, indiscutabil, un ajutor extraordinar!<\/p>\n - Cum s-a petrecut la nivelul redac\u021biilor?<\/em><\/strong><\/p>\n Greu. Redac\u021biilor nu le p\u0103sa de digital. Le spuneam c\u00e2t cost\u0103 o camer\u0103 \u0219i "Hai s\u0103 cump\u0103r\u0103m!<\/em>", dar reac\u021bia lor era: "D\u0103-i, tat\u0103, drumu\u2019 pe film, n-avem bani!<\/em>" Dac\u0103 se hot\u0103rau, in fine<\/em>, s\u0103 cumpere o camer\u0103 pentru un grup de patru fotografi, era mare lucru! Nu-\u0219i permiteau sau nu considerau c\u0103 este necesar. Cu timpul, \u00eens\u0103, au realizat \u0219i redac\u0163iile importan\u0163a digitalului \u0219i au \u00eenceput s\u0103 cumpere aparate, s\u0103 considere valoarea investi\u021biei. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, pe film, cheltuielile curente erau extrem de costisitoare! Trebuia s\u0103 cump\u0103r\u0103m filme, substan\u021be, h\u00e2rtie. \u00cen privin\u0163a develop\u0103rii color \u0219i a h\u00e2rtiei nu mai zic, era nebunie curat\u0103!<\/p>\n Treptat, nu s-au mai m\u0103rit fotografiile pe h\u00e2rtie, se scanau. Au fost cump\u0103rate scannere p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00een cele din urm\u0103, redac\u021biile au realizat c\u0103 filmul, developarea \u0219i scanarea erau un hibrid \u00eentre digital \u0219i film. Evident, \u00een timp, avea s\u0103 c\u00e2\u0219tige digitalul. Dar p\u00e2n\u0103 au realizat redac\u021biile c\u0103 trebuie s\u0103 investeasc\u0103 \u00een digital, a fost greu…<\/p>\n - Ca reper temporal?<\/em><\/strong><\/p>\n \u00cen 2002-2003, se lucra \u00eenc\u0103 pe film, cu scanner. Cred c\u0103 primele investi\u021bii au fost f\u0103cute de agen\u021bii: "Mediafax", \u0219i apoi "Rompres". "Adev\u0103rul" a fost, mai t\u00e2rziu, primul ziar care a cump\u0103rat digitale pentru toat\u0103 sec\u021bia, dar s-ar putea s\u0103 m\u0103 \u00een\u0219el. Cam asta a fost atunci…<\/p>\n C\u00e2nd eram la "Jurnalul", era un supliment, "Jurnalul SF", redactat de o ga\u0219c\u0103 de tineri simpatici. Ne \u00een\u021belegeam foarte bine. La un moment dat, directorul publica\u021biei, un tip la vreo 23-24 de ani cu sim\u021bul umorului, a asistat la un congres SF \u00een Italia. S-a \u00eentors \u00eenso\u021bit de un fotograf italian care f\u0103cuse fotografii la congres. M-a sunat de la aeroport, prevenindu-m\u0103: "Fii atent, sosesc cu un fotograf italian care a f\u0103cut poze acolo \u0219i venim la tine s\u0103 le developezi. L-am asigurat c\u0103 e\u0219ti cel mai bun din \u021bar\u0103!<\/em>". "Bine, veni\u021bi!<\/em>", i-am r\u0103spuns. Au venit la redac\u021bie s\u0103 developeze filmele. \u00cen ziua respectiv\u0103, exact \u00een momentul \u00een care au venit, eram difuzat la radio. Cineva f\u0103cuse un reportaj despre situa\u021bia fotoreportajului \u00een Rom\u00e2nia. A intervievat mai multe redac\u021bii \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, pe mine. \u00cen momentul \u00een care au sosit, se prezenta, deci, toat\u0103 discu\u021bia la radio. Persoana respectiv\u0103, ca to\u021bi italienii, vorbea enorm de mult! Vorbea mult, noi eram \u00een laborator, eu \u00eei \u00eenc\u0103rcasem filmele \u00een tanc, el tot vorbea, eu f\u0103ceam eforturi s\u0103 urm\u0103resc discu\u021bia de la radio… Voiam s\u0103 ascult ce am spus eu \u00een compara\u021bie cu ceilal\u021bi. La un moment dat, \u00eei fac semn s\u0103 tac\u0103, indic\u00e2ndu-i: "Eu sunt la radio acum…<\/em>". El \u00eemi spunea, \u00een acela\u0219i timp: "Am auzit c\u0103 e\u0219ti un mare fotograf!<\/em>", iar c\u00e2nd i-am zis \u0219i de interven\u021bia mea la radio, reac\u021bia lui a fost \u0219i mai admirativ\u0103. Tot \u00eenv\u00e2rtind \u00een solu\u021bii \u0219i ascult\u00e2nd, ridic, la un moment dat, privirea \u0219i v\u0103d \u00een fa\u021ba mea sticla de revelator plin\u0103, iar cea de fixator goal\u0103… Dincolo de jen\u0103, a fost o implozie, am "explodat" \u00een mintea mea din pricina penibilului, ridicolului situa\u021biei, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t fusesem recomandat… Pe de alt\u0103 parte, avusesem deja reac\u021bia \u00een interior, iar, \u00een momentul c\u00e2nd scoteam filmul, trebuia s\u0103 mimez surpriza, de\u0219i \u0219tiam deja rezultatul… Personal, nu prea pot min\u0163i, a\u0219a \u00eenc\u00e2t a trebuit s\u0103 \u00eei m\u0103rturisesc: "Uite ce-am f\u0103cut…<\/em>" Norocul mare a fost c\u0103 avea filme Ilford \u0219i am utilizat solu\u021bii Ilford. Pentru a testa expunerea lui, am utilizat numai unul dintre cele dou\u0103 filme. S\u0103rmanul, a r\u0103mas mut… Nu s-a sup\u0103rat prea tare sau, \u00een fine, n-a ar\u0103tat, dar iat\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 accidentele. \u0162i-era team\u0103, iar p\u00e2n\u0103 nu vedeai rezultatul pe h\u00e2rtie, nu-\u021bi trecea. Orice ce se putea \u00eent\u00e2mpla, orice!<\/p>\n \u015ei cu digitalul se poate \u00eent\u00e2mpla s\u0103 dai delete<\/em> din gre\u0219eal\u0103 sau s\u0103 crape card<\/em>-ul, dar destul de rar.<\/p>\n Cam asta a fost cu digitalul… A fost o perioad\u0103 de tranzi\u021bie cam lung\u0103, ce-i drept, \u00eens\u0103 noi n-am reac\u021bionat \u00eempotriva digitalului, pentru c\u0103 ni-l doream foarte mult! To\u021bi \u00ee\u0219i doreau aparate digitale! Prin urmare, digitalul a intrat \u00een via\u021ba noastr\u0103 de zi cu zi ca un instrument dorit, c\u0103ruia \u00eei vedeam utilitatea.<\/p>\n - \u00cen paralel cu achizi\u021bionarea de aparate, au fost ini\u021biative de training<\/em>-uri pentru utilizarea aparatelor?<\/em><\/strong><\/p>\n Nu, \u00eenv\u0103\u021bam unii de la al\u021bii. De fapt, \u00een Rom\u00e2nia, neexist\u00e2nd \u0219coal\u0103, noi am \u00eenv\u0103\u021bat fotografie unii de la al\u021bii. Mai fur\u00e2nd, mai spun\u00e2ndu-ne unul altuia, dar nu a existat \u0219coal\u0103. Sau poate au existat ni\u0219te training<\/em>-uri, dar nu sunt eu la curent, \u00eens\u0103 nu cred, pentru c\u0103 \u00een perioada respectiv\u0103, \u00een Rom\u00e2nia, nu erau dealeri<\/em> sau reprezenta\u021be pentru a organiza training<\/em>-uri, cum procedeaz\u0103 \u00een prezent „Skin”, de exemplu, care, imediat dup\u0103 apari\u021bia unui aparat nou, explic\u0103 performan\u021bele noului aparat sau invit\u0103 fotografii s\u0103-l testeze. Nu, nu erau \u00een perioada respectiv\u0103. \u00cenv\u0103\u021bam, evident, \u0219i din publica\u021biile str\u0103ine sau de pe internet, de\u0219i internetul era la \u00eenceput. \u00cen publica\u021bii str\u0103ine citeam studii cumparative despre performan\u021bele \u0219i op\u021biunile aparatelor, despre rezolu\u021bii, dar habar nu aveam despre ce era vorba… Noi \u0219tiam despre rezolu\u021bia filmului, despre granula\u021bie… pixelii nu ne spuneau prea mult, la vremea aceea. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, fiecare a \u00eenceput s\u0103 \u00eenve\u021be, cred, d\u00e2nd cu capul de pragul de sus. Ceea ce e o \u0219coal\u0103 bun\u0103, pentru c\u0103 este bine s\u0103 \u00eenve\u021bi un lucru atunci c\u00e2nd ai nevoie de el, c\u00e2nd \u00eei sim\u021bi necesitatea, dar ia timp, ia ani de zile. \u00cen str\u0103in\u0103tate, un pu\u0219ti \u00eenv\u0103\u021ba bazele digitalului \u00eentr-un an de \u0219coal\u0103, \u00eensu\u0219indu-\u0219i mai multe no\u021biuni dec\u00e2t dob\u00e2ndeam noi \u00een 5 ani, lovindu-ne de fel de fel de situa\u021bii, accidental. A fost o trecere lent\u0103 \u0219i frustrant\u0103.<\/p>\n - Practic, comunicarea dintre voi a ajutat.<\/em><\/strong><\/p>\n Categoric, sigur! Doar de la unul, la altul mai aflam c\u00e2te ceva, altfel nu aveam cum. Iar a\u0219a-zisele \u0219coli care existau, a\u0219a-zi\u0219ii profesori erau genul de profesori care testau solu\u021biile gust\u00e2ndu-le, spun\u00e2nd apoi: "\u0102sta nu e un revelator bun!<\/em>". Spuneau pu\u0219tilor: "Nu, digitalul n-are niciun viitor, tot filmul e baza…<\/em>" Ipostaze nonprogresiste.<\/p>\n Cam asta a fost cu digitalul, \u00eens\u0103, dup\u0103 digital, a sosit Photoshop-ul. Alt\u0103 poveste… (r\u00e2s)<\/p>\n - Cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu Photoshop-ul?<\/em><\/strong><\/p>\n Agen\u021biile cuno\u0219teau deja Photoshop-ul. Vadim, Sigheti \u0219tiau s\u0103-l utilizeze, beneficiind de instructaje la Londra, noi \u00eentreb\u00e2ndu-ne, \u00een paralel, sidera\u021bi: "Cum a putut s\u0103 ias\u0103 poza asta a\u0219a, c\u0103 am fost \u0219i eu acolo \u0219i mie nu mi-a ie\u0219it la fel?<\/em>!" Asta pentru c\u0103 Photoshop-ul ofer\u0103 posibilit\u0103\u021bi de corec\u021bie de tip analogic. \u00cen fotografia de pres\u0103, sunt permise doar anumite ac\u021biuni, cele pe care le po\u021bi face \u0219i \u00een laboratorul foto: crop, contrast, luminozitate, un dram de culoare, dar nu exagerat, pentru c\u0103 apoi se simte interven\u021bia. Cam at\u00e2t este permis, dar nu ai voie nici s\u0103 \u0219tergi, nici s\u0103 adaugi. Apoi, devine discutabil… \u00cen fotografia de pres\u0103 trebuie s\u0103 fii c\u00e2t mai aproape de realitate. A luat ceva timp \u00eensu\u0219irea Photoshop-ul: ne chinuiam s\u0103 facem selec\u021bii, s\u0103 determin\u0103m marginea selec\u021bei, dar tot a\u0219a am \u00eenv\u0103\u021bat: cum descoperea cineva ceva \u00eei ar\u0103ta celuilalt… A fost un workshop ad-hoc. <\/p>\n Al\u021bii, \u00eens\u0103, nu voiau s\u0103 arate! (r\u00e2s). Evident, sunt \u0219i cazuri de genul \u0103sta!<\/p>\n - Aspectul \u0103sta nu l-am con\u0219tientizat p\u00e2n\u0103 acum. Discu\u021biile informale, comunicarea dintre voi, cum se realizau? \u00cen redac\u021bii sau erau alte locuri unde v\u0103 \u00eent\u00e2lnea\u021bi?<\/em><\/strong><\/p>\n Prin 2000 cred, Radu Sigheti a avut o idee foarte bun\u0103: a fondat AFPR-ul, Asocia\u021bia Fotografilor de Pres\u0103 din Rom\u00e2nia, primit\u0103 cu entuziasm, toat\u0103 lumea a\u0219tept\u00e2nd o asociere de breasl\u0103. Mai fusese o organiza\u021bie, pe vremea lui Ceau\u0219escu, care exist\u0103 \u00eenc\u0103, AAFRO: Asocia\u021bia Arti\u0219tilor Fotografi din Rom\u00e2nia. Editau publica\u021bia lor, dar era genul "C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei": \u021b\u0103r\u0103ncu\u021be, \u021b\u0103rani \u00een costume populare, g\u00e2ze, copaci, natur\u0103, nuduri, supraimpresiuni sau amplific\u0103ri nejustificate.<\/p>\n Radu Sigheti a propus o organiza\u021bie de breasl\u0103, strict pe fotojurnalism, organizat\u0103 profesional.<\/p>\n - Ca la carte, a\u0219a-i?<\/em><\/strong><\/p>\n Da! El a \u00eenceput \u00eentr-un bar care se chema "Smart", undeva pe l\u00e2ng\u0103 Pia\u021ba Gala\u021bi, \u00eent\u00e2lnirile fiind mar\u021bea. Dac\u0103 e mar\u021bi e "Smart". Ne \u00eent\u00e2lneam acolo s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, beam bere \u0219i vorbeam. Apoi, tot el a propus s\u0103 lans\u0103m "Fotografia s\u0103pt\u0103m\u00e2nii". Fiecare trebuia s\u0103 aduc\u0103 \u00een print alb-negru, A4, fotografiile f\u0103cute \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2na respectiv\u0103. Se fixa un termen limit\u0103: p\u00e2n\u0103 la ora nou\u0103, se adun\u0103 fotografiile. Se acumula un teanc de fotografii, perind\u00e2ndu-se, apoi, din m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103. Fotografiile nu trebuiau semnate. Fiecare \u00eenscria un "X" pe spatele fotografiilor, la sf\u00e2r\u0219it, num\u0103r\u00e2ndu-se "X"-urile. Fotografia cu cele mai multe "X"-uri era desemnat\u0103 fotografia s\u0103pt\u0103m\u00e2nii. Foarte interesant! Erau discu\u021bii \u00eencr\u00e2ncenate, nervi: "Dar de ce asta, dar uite, asta e de o mie de ori mai frumoas\u0103…<\/em>". Noi, cei de la "Evenimentul", c\u00e2\u0219tigam cele mai multe etape. Ajunsese s\u0103 se spun\u0103: "Iar Evenimentul?!<\/em>".<\/p>\n - Deci era o mini competi\u021bie \u00eentre redac\u021bii…<\/em><\/strong><\/p>\n Da, mai mult sau mai pu\u021bin, dar era o competi\u021bie…<\/p>\n - Constructiv\u0103.<\/em><\/strong><\/p>\n Da! A\u0219a s-a aflat, de exemplu, despre Petru\u021b C\u0103linescu, prezent\u00e2ndu-i printurile \u00een cadrul \u00eent\u00e2lnirilor \u0103stora. Petru\u021b, la \u00eenceput, nu prea venea. Era timid, pu\u0219tan, nu voia s\u0103 vin\u0103. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Sigheti mi-a zis: "Adu-l pe b\u0103iatul \u0103sta, s\u0103-l vedem \u0219i noi!<\/em>" A venit \u0219i l-a cunoscut lumea pe Petru\u021b. I-am prezentat, de asemenea, pe Mihai Barbu \u0219i Dan Mih\u0103ilescu. Mih\u0103ilescu nici el nu venea, dar tot c\u00e2\u0219tig\u00e2nd, a \u00eenceput lumea s\u0103 \u00eentrebe: "Dar cine este Mih\u0103ilescu, \u0103sta?!<\/em>" Dup\u0103 care a venit Karina Knapek. Pe Karina o \u0219tiau to\u021bi, de mult timp. C\u00e2nd a venit Karina la "Evenimentul", am \u00eenceput s\u0103 aduc \u0219i fotografiile ei, f\u0103r\u0103 a da indicii. La sf\u00e2r\u0219it, \u00eentrebarea inerent\u0103 era: "A cui e asta?!<\/em>", "A Karinei<\/em>", am r\u0103spuns. \u00centr-un final, reac\u021bia lui Sigheti a fost: "Ce le faci?! Cum Dumnezeu? Unde, cum \u00eei g\u0103se\u0219ti?!<\/em>".<\/p>\n Mai erau, evident, \u00eent\u00e2lnirile \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u00een ora\u0219 sau de tipul "Hai la o bere!<\/em>", \u00eens\u0103 cele din "Smart" erau sistematice, evident, \u00een func\u021bie de programul fiec\u0103ruia. \u00centr-o mar\u021bi, puteau fi 10, \u00een alta 50 de fotografi. Au fost foarte interesante, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Radu a plecat \u00een Africa, pentru 5 ani, \u0219i s-a ales praful, at\u00e2t de AFPR, c\u00e2t \u0219i de \u00eent\u00e2lnirile din "Smart". <\/p>\n Mai t\u00e2rziu, acum vreo patru sau cinci ani, Mihai Barbu a \u00eencercat s\u0103 \u00eel re\u00eenvie, iar lumea a \u00eenceput s\u0103 vin\u0103. Numai c\u0103 nu se mai organizau la "Smart", c\u0103ci era cam scump\u0103 berea acolo. Ne vedeam "La Baricade", de data asta. Acela\u0219i principiu: se venea cu fotografiile, se desemna fotografia s\u0103pt\u0103m\u00e2nii… Mai mult, Mihai Barbu \u0219i fratele lui au f\u0103cut \u0219i un site<\/em>, pe care se publica fotografia s\u0103pt\u0103m\u00e2nii sau primele trei locuri… Un site<\/em> foarte interesant, tematicile fiind foarte variate: putea fi fotografia s\u0103pt\u0103m\u00e2nii din sport sau din teatru sau de la un eveniment, putea fi orice tem\u0103. A\u0219a s-a aflat de Balaurea. De fapt, nu, Balaurea a fost remarcat\u0103 \u00een urma fotografiilor expuse pe gard, la exteriorul Muzeului de Art\u0103.<\/p>\n - Nu \u0219tiu cine este…<\/em><\/strong><\/p>\n Andreea Balaurea.<\/p>\n - Nu \u0219tiu de ea.<\/em><\/strong><\/p>\n Nu \u0219tii? O minune! Este genul Ioana Moldovan, Ioana C\u00eerlig, foarte vizual\u0103.<\/p>\n Mai t\u00e2rziu, s-a \u00eentors Sigheti, g\u0103sind \u00eentrunirile noastre \u00een desf\u0103\u0219urare, re\u00eenviate, bucur\u00e2ndu-se, evident. A \u00eenceput s\u0103 vin\u0103 \u0219i el. Ca printr-un f\u0103cut, nici eu, nici Mihai Barbu nu o s\u0103 \u00een\u021belegem niciodat\u0103 de ce, dup\u0103 ce a revenit Radu, s-a spart. El era mentorul, el era ini\u021biatorul… Prezen\u021ba lui Radu ar fi trebuit s\u0103 fie un…<\/p>\n - Catalizator…<\/em><\/strong><\/p>\n Da. \u00cencepuser\u0103 s\u0103 vin\u0103 foarte mul\u021bi copii, iar prezen\u021ba lui Radu i-a speriat, probabil, el fiind destul de critic. Dup\u0103 ce se alegeau fotografiile, Radu spunea sistematic: "Hai s\u0103 vedem, de ce s-a ales poza asta. Mie, de exemplu, poza asta nu…<\/em>". \u0218i \u00eencepeau discu\u021bii c\u00e2t se poate de constructive, care existau \u0219i \u00eenainte, dar acum, cred c\u0103 i-a speriat… Nu \u0219tiu, n-au mai venit. Dup\u0103 trei, patru \u00eent\u00e2lniri veneau din ce \u00een ce mai pu\u021bini, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, la un moment dat, la ultima cred, ne-am reg\u0103sit doar eu, Mihai Barbu \u0219i Radu… Doar noi trei, acolo (r\u00e2s). E o glum\u0103 trist\u0103, dar asta a fost. Niciunul dintre noi trei n-am putut s\u0103 ne d\u0103m seama "De ce?<\/em>". Mai erau, de asemenea, situa\u021bii de genul "Am ni\u0219te poze, d\u0103-\u021bi \u0219i tu o p\u0103rere, c\u0103 eu nu mai \u0219tiu c\u00e2t s\u0103 mai restr\u00e2ng…<\/em>", cum a fost cazul lui Marius Neme\u0219, \u00een urma sejurului s\u0103u \u00een Indonezia. Avea inten\u021bia s\u0103 participe la un concurs unde trebuia s\u0103 prezint\u0103 maxim 14 fotografii, iar el selec\u021bionase vreo 25 de imagini.<\/p>\n Mie mi se dusese vestea c\u0103 sunt bun editor foto, foarte multe persoane rug\u00e2ndu-m\u0103: "Arat\u0103-mi \u0219i mie care sunt cele mai bune, selecteaz\u0103-mi<\/em>". Alt\u0103 surs\u0103 de discu\u021bii…<\/p>\n - Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu asocia\u021bia?<\/em><\/strong><\/p>\n Asocia\u021bia este \u00eenchis\u0103 acum, dar site<\/em>-ul exist\u0103, \u00eenc\u0103. Radu a fost foarte dezam\u0103git, \u0219i pe bun\u0103 dreptate. Delegase gestionarea asocia\u021biei unor prieteni buni, \u00een care avea \u00eencredere, iar \u0103lora nu le-a p\u0103sat. A fost foarte sup\u0103rat \u0219i avea dreptate! \u00cel \u00een\u021beleg… Nu a fost nici m\u0103car sup\u0103rat, a fost m\u00e2hnit, cred.<\/p>\n - \u00cen prezent, nu mai exist\u0103, deci, o formul\u0103 asociativ\u0103 care s\u0103 func\u021bioneze.<\/em><\/strong><\/p>\n Nu. Din c\u00e2te \u0219tiu eu, nu. Exist\u0103 tot felul de grupuri pe Facebook, dar o asocia\u021bie de acela\u0219i gen nu mai exist\u0103… Era frumos, era foarte frumos, d\u00e2nd roade, \u00een perioada respectiv\u0103. Era necesar\u0103, necesar\u0103 fiind \u0219i acum, de altfel!<\/p>\n Radu visa s\u0103 realizeze foarte multe! \u0218i-ar fi dorit s\u0103 creeze o \u0219coal\u0103 de fotografie, instituit\u0103 prin AFPR, s\u0103 introduc\u0103 cotiza\u021bii din care s\u0103 pl\u0103tim un avocat competent, capabil s\u0103 pledeze \u00een favoarea tuturor aspectelor deontologice, cum ar fi drepturile de autor sau licen\u021bierea abuziv\u0103, cum s-a \u00eent\u00e2mplat recent cu Mihai Barbu, la "Rom\u00e2nia liber\u0103" \u0219i nu doar cu el… C\u00e2\u021bi n-au p\u0103\u021bit-o… Radu \u0219tie, de asemenea, cum func\u021bioneaz\u0103 sistemul \u00een str\u0103in\u0103tate, dar n-a mers \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n Genul \u0103sta de probleme exist\u0103, \u00eenc\u0103, \u00een prezent: boicotul pre\u021bului, de exemplu. Noi lupt\u0103m pentru recuno\u0219terea valoric\u0103 a fotografiei, chiar \u0219i din punct de vedere pecuniar, refuz\u00e2nd propuneri pro bono<\/em> \u0219i principiul: "Simte-te bine c\u0103 te-am b\u0103gat \u00een seam\u0103, c\u0103 \u00ee\u021bi propunem chestia asta… Ar trebui s\u0103 fii onorat!<\/em>", \u00eencerc\u0103m s\u0103 ne opunem practicilor de genul \u0103sta, \u00eens\u0103 vine un pu\u0219tan care lucreaz\u0103 pe gratis sau extraordinar de ieftin, sparge pia\u021ba \u0219i trage totul \u00eenapoi… Or, Radu tocmai asta \u00ee\u0219i dorea, noi afili\u00e2ndu-ne proiectului lui \u00een ideea asta! Erau principii, demersuri pe care dac\u0103 noi, din interiorul breslei, nu le promovam, nimeni nu ar fi f\u0103cut-o! \u00cen plus, el, \u00een calitate de pre\u0219edinte, reprezenta o garan\u021bie, din punct de vedere valoric. Nu era oricine. Era o formul\u0103 bun\u0103, dar n-a \u021binut… Ca multe alte lucruri, \u00een Rom\u00e2nia. E de mirat, \u00een contextul fotografilor profesioni\u0219ti, c\u0103ci era interesul nostru, al tuturor. \u0218i cu toate astea…<\/p>\n Vorbind de Radu Sigheti, AFPR \u00eempreun\u0103 cu CRP, Clubul Rom\u00e2n de Pres\u0103, au \u00eenceput s\u0103 organizeze anual…<\/p>\n - Concursuri?<\/em><\/strong><\/p>\n Concursuri, da, desemn\u00e2ndu-se fotografia anului, de exemplu. De aceea i se spune lui Mihai Barbu, "PJ". Decern\u00e2ndu-i-se, la prima edi\u021bie, "Premiul Junior", noi, prietenii, l-am numit "PJ". De fapt, mai \u00eent\u00e2i a c\u00e2\u0219tigat Petru\u021b. C\u00e2nd a participat Mihai Barbu, nu exista "Premiul Junior", a\u0219a \u00eenc\u00e2t juriul a considerat c\u0103 trebuie f\u0103cut ceva, instituind "Premiul Junior". S-a desf\u0103\u0219urat vreo 3 ani, cred.<\/p>\n - De c\u00e2nd p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd?<\/em><\/strong><\/p>\n Cred c\u0103 2000-2003… Poate 4 ani.<\/p>\n - Filmul \u00eenc\u0103 func\u021bion\u00e2nd…<\/em><\/strong><\/p>\n Da, \u00een general, se lucra \u00eenc\u0103 pe film. "Reuters" \u0219i Robert Ghement de la "EPA" lucrau deja pe digital, dar marea majoritate lucra pe film, scanat ulterior.<\/p>\n - Vorbeam de inten\u021bia de a readuce fotografia la adev\u0103rata ei valoare, situa\u021bia nefiind teribil\u0103 nici \u00eenainte de debutul crizei.<\/em><\/strong><\/p>\n Nu, nici vorb\u0103! Pentru c\u0103, neexist\u00e2nd \u0219coal\u0103 de fotografie \u00een Rom\u00e2nia, nu exist\u0103 criterii. De fapt, fundamentul pe care \u021bi-l ofer\u0103 \u0219coala consist\u0103 \u00een stabilirea unor criterii. Neexist\u00e2nd criterii, concluzia colectiv\u0103 este c\u0103 toat\u0103 lumea se pricepe la fotografie… Toat\u0103 lumea! Prin urmare, pentru ei, fotografia era…<\/p>\n - Pentru ei…?<\/em><\/strong><\/p>\n Pentru redac\u021bii, \u00eencep\u00e2nd de la v\u00e2rf.<\/p>\n Personal, am avut un pic de noroc, pentru c\u0103 lui Marius Tuc\u0103 \u00eei place fotografia. Lui i-a pl\u0103cut foarte multe ce fac eu. Ce-i drept, la vremea respectiv\u0103, nu avea cum s\u0103 nu-i plac\u0103, pentru c\u0103 erau foarte mul\u021bi fotografi de nun\u021bi \u0219i botezuri… N-am cum s\u0103 spun… \u021ai-era sil\u0103 s\u0103 te ui\u021bi la ce f\u0103ceau. Chiar asta f\u0103ceau \u00een timpul liber: nun\u021bi \u0219i botezuri! Pentru ei fotografia de pres\u0103 nu exista. Aveau un loc de munc\u0103 unde tr\u00e2nteau o fotografie la redac\u021bie \u0219i at\u00e2t. Tuc\u0103 a sesizat la mine altceva \u0219i m-a \u00eencurajat foarte mult. A\u0219a \u00eenc\u00e2t, la "Jurnalul Na\u021bional", datorit\u0103 lui Marius Tuc\u0103 am ajuns \u0219ef de departament \u0219i nu \u0219tiu dac\u0103 trebuie s\u0103-l blamez sau nu, pentru c\u0103 am ajuns \u0219ef de departament \u00eenainte de a \u0219tii s\u0103 fac o fotografie bun\u0103 sau \u00eenainte de a m\u0103 consuma ca fotograf. F\u0103cusem ni\u0219te fotografii bune, dar nu era suficient, trebuia s\u0103 m\u0103 rodez. Am \u00eenceput, deci, s\u0103 coordonez prematur, ceea ce nu mi-a prins bine mie, ca fotograf, dar a prins bine \u00een jurul meu.<\/p>\n - Echipei.<\/em><\/strong><\/p>\n Da. \u0218i nu doar, c\u0103ci s-a extins. Sunt sigur c\u0103 foarte mult din ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la ora actual\u0103 \u00een fotografie mi se datoreaz\u0103. Nu doar mie, dar \u0219i mie! Am fost prima mi\u0219care. Prima! E adev\u0103rat c\u0103 Sigheti, Vadim \u0219i cei de la agen\u021bii, lucrau de mult bine, profesional, dar ei nu aveau expunere \u00een \u021bar\u0103. Ei tot ce f\u0103ceau, d\u0103deau \u00een str\u0103in\u0103tate, erau publica\u021bi \u00een ziare interna\u021bionale de renume, dar \u00een \u021bar\u0103, nu-i cuno\u0219tea nimeni. Chiar \u0219i la oara actual\u0103, pu\u021bini au auzit, \u00een Rom\u00e2nia, de Vadim Ghirda sau Radu Sigheti, ceea ce este mare p\u0103cat, pentru c\u0103 sunt fotografi de excep\u021bie! Despre ceea ce f\u0103ceau ei nu se \u0219tia \u00een Rom\u00e2nia; ceea ce am f\u0103cut eu a fost, \u00een mod special, pentru aici. A fost prima mi\u0219care de…<\/p>\n - Profesionalizare…<\/em><\/strong><\/p>\n Da, \u0219i de con\u0219tientizare, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, prinz\u00e2nd foarte repede. \u015etiam c\u0103 va prinde! \u00cemi era clar c\u0103 pu\u0219tii asta a\u0219teapt\u0103: a\u0219teapt\u0103 pe cineva care s\u0103 abordeze profesional situa\u021bia existent\u0103! \u0218i a prins imediat, f\u0103r\u0103 eforturi, cei talenta\u021bi ader\u00e2nd imediat, "cu sete". Asta s-a \u00eent\u00e2mplat atunci, dar numai \u00eentre noi! Noi \u00eencepeam s\u0103 c\u0103p\u0103t\u0103m con\u0219tiin\u021ba de sine ca profesioni\u0219ti, vedeam drumul pe care trebuie mers, dar numai noi! Cum spuneam, am avut noroc cu Tuc\u0103, \u00eens\u0103, la un moment dat, a abandonat, \u00een urma unor discu\u021bii foarte dure la "Jurnalul Na\u021bional". De\u0219i am r\u0103mas oarecum prieteni \u0219i el \u0219i-a p\u0103stra admira\u021bia fa\u021b\u0103 de mine \u0219i ce fac eu, la momentul acela, nu a mai putut s\u0103 m\u0103 apere \u00een fa\u021ba lui Dan Voiculescu \u0219i a altora care ne acuzau c\u0103 am ajuns arti\u0219ti, spun\u00e2nd: "Hai b\u0103, las\u0103, vii la mine cu d\u2019astea… F\u0103-mi dracu\u2019 o poz\u0103 acolo \u0219i gata!<\/em>".<\/p>\n Dup\u0103 o pauz\u0103 de vreo 7 luni, \u00een care nu m-am \u00eenscris \u00een \u0219omaj, c\u0103ci mi-am zis c\u0103 poate o s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103-mi plac\u0103 (r\u00e2s), am mai avut \u0219ansa s\u0103 m\u0103 sune Cornel Nistorescu \u0219i Dan Turturic\u0103. Aflaser\u0103 c\u0103 nu lucrez, voiau s\u0103 primeneasc\u0103 ziarul lor, "Evenimentul zilei", \u0219i v\u0103zuser\u0103 ce f\u0103cusem la "Jurnalul". La "Jurnalul", \u00een doi ani de zile, ajunsesem cea mai bun\u0103 echip\u0103 din Rom\u00e2nia. Era de necrezut! - De ce? Din pricina concuren\u021bei?…<\/em><\/strong><\/p>\n Nu, concuren\u021b\u0103 nu exista. \u00cen perioada "Evenimentului zilei", pentru a doua oar\u0103, aveam cea mai bun\u0103 echip\u0103 din Rom\u00e2nia. Repet, nu exista concuren\u021b\u0103. Toat\u0103 lumea aprecia partea de imagine de la "Evenimentul zilei", neexist\u00e2nd internet \u00een perioada respectiv\u0103. Se vedeau, deci, doar printurile, doar ziarele, foarte multe fotografii neap\u0103r\u00e2nd \u00een print. \u00cencepusem s\u0103 select\u0103m subiecte. \u00cencepusem s\u0103 spun la \u0219edin\u021ba de redac\u021bie: "Aici nu are rost s\u0103 trimite\u021bi fotograf, subiectul nefiind relevant.<\/em>", "Hai b\u0103, dar cine e\u0219ti tu s\u0103…<\/em>", mi se r\u0103spundea.<\/p>\n - Din punct de vedere editorial, l\u0103sa de dorit, deci…<\/em><\/strong><\/p>\n Da… At\u00e2t la "Jurnalul", c\u00e2t \u0219i la "Evenimentul", am introdus foto-story<\/em>-ul. Era o noutate \u00een presa rom\u00e2neasc\u0103. Existau fotoreportaje, dar futilit\u0103\u021bi de genul "Duminica \u00een parc". Ni\u0219te lucr\u0103ri f\u0103r\u0103 miz\u0103, contemplative \u0219i prost f\u0103cute fotografic, f\u0103r\u0103 consisten\u021b\u0103.<\/p>\n \u00cen Rom\u00e2nia, am \u00eenceput prin a experimenta eu \u00eensumi, \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103, iar apoi, fiind coordonator, am cerut echipei s\u0103 \u00ee\u0219i aleag\u0103 teme, le-am spus ce \u0219i cum s\u0103 fac\u0103 \u0219i s\u0103 revin\u0103 cu un fotoreportaj. S-au publicat. \u00cen "Evenimentul zilei" au fost publicate chiar \u0219i dou\u0103 pagini spread<\/em>, \u00een format mare, deci; la "Jurnalul Na\u021bional", care \u00eentr-o perioad\u0103 era mic, erau c\u00e2te 5-10 pagini de fotografie dup\u0103 fotografie. Ap\u0103ruser\u0103, deci, \u00een presa rom\u00e2neasc\u0103 serii de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri-eveniment, fiind foarte apreciate, evocate, de exemplu, la revista presei \u0219i nu doar.<\/p>\n \u00cens\u0103, \u00een momentul \u00een care noi am \u00eenceput s\u0103 discernem \u0219i s\u0103 spunem: "Aici fotografia nu-\u0219i are sensul…<\/em>", au \u00eenceput scandalurile. Se trimiteau fotografii la toate m\u0103g\u0103riile! Un context care ne scotea din s\u0103rite era s\u0103 mergem la familia mortului. Oamenii aceia sufereau, le murise copilul, iar tu te duceai s\u0103 pui ni\u0219te \u00eentreb\u0103ri idioate \u0219i s\u0103 le faci poze. Era \u00eengrozitor, \u00eengrozitor! Sau, dac\u0103 era o crim\u0103 \u00een nu \u0219tiu ce bloc, \u00ee\u021bi cereau s\u0103 fotografiezi blocul, ceea ce nu avea absolut nicio relevan\u021b\u0103. De aici, au \u00eenceput tensiunile…<\/p>\n Plecarea mea de la "Evenimentul zilei" a fost o demisie \u00eentr-un context foarte dur, profesional, strict profesional, despre care mai bine nu vorbim…<\/p>\n A urmat "Cotidianul". Acela\u0219i scenariu: covor \u00eentins… "Mihai, hai la noi, ajut\u0103-ne!<\/em>" \u0219i tot protocolul, eu spun\u00e2ndu-le c\u0103 nu mai vreau s\u0103 aud. M-am dus, \u00een cele din urm\u0103, dar c\u00e2nd am v\u0103zut cum sunt t\u0103iate fotografiile \u0219i paginate \u00een ziar, scandal: "De ce ai t\u0103iat poza asta?! Poza asta este bun\u0103, a\u0219a, \u00eentreag\u0103!<\/em>". "Nu, nu te pricepi, tu<\/em>", mi-a r\u0103spuns un editor care t\u0103ia, de fapt, ce voia el. Pe noi ne scotea din s\u0103rite, era munca noastr\u0103! "Dac\u0103 tu tai din poza mea, nu o mai semna cu numele meu, semneaz-o cu numele t\u0103u, pentru c\u0103 tu intervii grosolan pe fotografia mea!<\/em>". Asta era valoarea moral\u0103, c\u0103lcat\u0103 \u00een picioare, acordat\u0103 fotografiei. \u00cen ceea ce prive\u0219te valoarea pecuniar\u0103, era umilitoare! Ambele sunt umilitoare, dar cea financiar\u0103 era umilitoare la nivel de via\u021b\u0103, de supravie\u021buire!<\/p>\n C\u00e2nd am intrat la "Mediafax", se pl\u0103teau 2 euro un download<\/em>, fotografului revenindu-i 75% din acei 2 euro, pentru un singur download<\/em>. Pentru 1,25 euro, nici nu te dai jos din pat, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t toate cheltuielile aferente erau pe banii t\u0103i \u0219i cu aparatele tale. Numai biletul de tramvai costa… (r\u00e2s) \u00cen condi\u021biile astea, nu po\u021bi pretinde valoare \u0219i nici nu-\u021bi permi\u021bi repro\u0219uri, \u0219tiind c\u0103 o face prin eforturi proprii \u0219i aproape pro bono<\/em>. Cu ce drept ceri o fotografie bun\u0103?! Fiind prost f\u0103cute, foarte multe fotografii nu erau publicate \u0219i m\u0103 g\u00e2ndeam la ei, s\u0103racii, spun\u00e2ndu-mi: "S-a dus p\u00e2n\u0103 acolo, a f\u0103cut o poz\u0103 proast\u0103 \u0219i nu intr\u0103<\/em>"… \u00cenc\u0103 o dat\u0103, erau situa\u021bii umilitoare! Unii dintre ei aveau so\u021bie, copii, foarte mul\u021bi abandon\u00e2nd, \u00eenc\u0103 de tineri, constr\u00e2n\u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 ceva serios, de\u0219i fotografia de pres\u0103 este un lucru foarte serios (r\u00e2s), dar nu puteau tr\u0103i din ea. \u00cen timp ce \u00een Rom\u00e2nia fotografia este pl\u0103tit\u0103 \u00een halul \u00een care este pl\u0103tit\u0103, \u00een str\u0103in\u0103tate, pe o singur\u0103 imagine po\u021bi ob\u021bine \u0219i 300 euro. Pentru una singur\u0103! Nu mai vorbesc de salarii, \u00een sine… Sunt salarii din care po\u021bi tr\u0103i decent. Nu te \u00eembog\u0103\u021be\u0219ti, dar tr\u0103ie\u0219ti decent. \u00cen Rom\u00e2nia, salariile sunt umilitoare \u0219i la ora actual\u0103!<\/p>\n Prin urmare, pre\u021bul nu \u021bine de criz\u0103. Situa\u021bia era aceea\u0219i \u0219i \u00eenainte. Sfera afectat\u0103 profund de criz\u0103 \u00eens\u0103, \u0219i nu doar \u00een fotografie, este printul. Printul a disp\u0103rut o dat\u0103 cu apari\u021bia crizei. Disp\u0103r\u00e2nd printul, redac\u021biile au fost decimate, transform\u00e2ndu-se \u00een redac\u021bii strict online. Din 50-100 de persoane, c\u00e2t avea \u00eenainte o redac\u021bie, acum 2-3 in\u0219i pot s\u0103 editeze o publica\u021bie online, cu poze mai mult sau mai pu\u021bin furate de pe net sau download<\/em>-ate. Or asta… asta a durut! Pe planul \u0103sta a f\u0103cut criza ravagii. \u00cens\u0103 nu doar \u00een Rom\u00e2nia, ci peste tot \u00een lume, cu aceea\u0219i problem\u0103 confrunt\u00e2ndu-se to\u021bi fotografii, fotoreporterii.<\/p>\n A mai ap\u0103rut o situa\u021bie care nu \u0219tiu dac\u0103 \u021bine, \u00een mod special, de criz\u0103: ardoarea de a vinde. Pentru a se vinde, mai nou, coper\u021bile con\u021bin, \u00een prioritate, fotografii de monden: sex, femei, covorul ro\u0219u, ceea ce dep\u0103\u0219e\u0219te clar sfera fotojurnalismului. Covorul ro\u0219u este o problem\u0103 peste tot \u00een lume! Fotografi celebri se vait\u0103 de aspectul \u0103sta. Chiar \u0219i la agen\u021bii, ponderea covorului ro\u0219u a devenit mult mai important\u0103, \u00een prezent. Nu \u0219tiu dac\u0103 este relativ la criz\u0103 sau s-a remarcat, probabil, c\u0103 publicul asta vrea.<\/p>\n \u00cenainte erau patru subiecte majore: "if it bleeds it leads<\/em>" (violen\u021ba), sexul, copiii \u0219i, in fine<\/em>, animalele. Erau subiectele cel mai bine comercializate. Nu doar \u00een fotografie, ci \u0219i ca abordare, \u00een general. Acum primeaz\u0103, cred, covorul ro\u0219u sau scandalurile \u00eentre celebrit\u0103\u021bi. S-a impus mult tabloidul, \u00een ultima perioad\u0103.<\/p>\n - Revenind pu\u021bin la zona pecuniar\u0103. P\u00e2n\u0103 la apari\u021bia crizei, a existat un moment de cre\u0219tere?<\/em><\/strong><\/p>\n Nu. Sau nu am sesizat eu. Nimeni nu a sesizat, de altfel, salariile fiind, \u00een continuare, umilitoare…<\/p>\n M\u0103 \u00eentreba acum dou\u0103 zile un taximetrist, care terminase ASE-ul: "Dac\u0103 a\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 angajez \u00een pres\u0103, ce ar trebui s\u0103 fac?<\/em>" "S\u0103 renun\u021bi!<\/em>", l-am sf\u0103tuit. "La ce s\u0103 renun\u021b?<\/em>" "La idee! \u00cen pres\u0103 vei avea salariul de patru ori mai mic dec\u00e2t \u00eel ai ca taximetrist!<\/em>". Asta este evident, chiar \u0219i \u00een prezent. Salariul \u00een pres\u0103 a fost, \u00eentotdeauna, foarte mic. \u0218i nu cred c\u0103 doar la foto.<\/p>\n - Spre deosebire de func\u021biile de management?<\/em><\/strong><\/p>\n Da, spre deosebire de e\u0219aloanele superioare ale unei redac\u021bii dar \u0219i \u00een compara\u021bie cu multe alte domenii. Oric\u00e2t de bun ai fi fost, nu aveai cum s\u0103 \u00eei amenin\u021bi c\u0103 pleci, argumentul lor imuabil, folosit \u00een direct, \u00een fa\u021b\u0103, sfid\u0103tor, fiind: "Sunt o sut\u0103 de pu\u0219ti la coad\u0103 care abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103 se angajeze.<\/em>". Din ’90, se folosea acela\u0219i argument: carnea de tun.<\/p>\n - Tendin\u021b\u0103…<\/em><\/strong><\/p>\n Tinerii lucreaz\u0103 pe orice salariu. Eu am lucrat la \u00eenceput, 7 luni, f\u0103r\u0103 niciun salariu, \u00een probe. Or, sunt foarte mul\u021bi de genul \u0103sta, tineri pasiona\u021bi, care vin cu visele de rigoare, sper\u00e2nd s\u0103 ajung\u0103 departe. Revenind, \u0103sta este argumentul de care se servesc ei, spus \u00een fa\u021b\u0103, ceea ce este, iar\u0103\u0219i, umilitor, c\u00e2nd ai ani de experien\u021b\u0103 \u00een spate. Personal, nu mi s-a spus, dar cunosc o groaz\u0103 de persoane, cu experien\u021b\u0103, c\u0103rora li s-a zis! Dec\u00e2t s\u0103 te confrun\u021bi cu un asemenea argument, mai bine \u00ee\u021bi dai demisia, \u00eenainte de a ajunge la o astfel de discu\u021bie. E umilitoare \u0219i nu permi\u021bi oric\u0103rui incompetent s\u0103-\u021bi spun\u0103 astfel de abera\u021bii. Nu-i dai ocazia! Exist\u0103 c\u00e2teva meserii de voca\u021bie, cum este cea de preot, cea de medic, cea de militar, de pedagog, pe care nu le faci doar \u00een timpul efectiv de lucru. Sunt meserii \u00een care te dedici, cre\u00e2ndu-\u021bi un lifestyle<\/em>. Din punctul meu de vedere, meseria de jurnalist este, de asemenea, o meseria de voca\u021bie, deci nu discu\u021bi \u00een felul, la nivelul \u0103sta. Categoric! De aceea spun: nu discu\u021bi la nivelul "sunt o groaz\u0103 de pu\u0219ti afar\u0103…<\/em>", c\u0103ci pentru a construi un jurnalism valoric, pentru a atinge performan\u021be \u0219i a ob\u021bine premii care fac cinste, valorific\u0103 redac\u021bia, nu vorbe\u0219ti a\u0219a! Ar trebui s\u0103 realizezi ce \u00eenseamn\u0103 tot drumul p\u00e2n\u0103 acolo, cum ar trebui, de asemenea, s\u0103 \u0219tii c\u0103 dac\u0103 angajezi un debutant, trebuie consacra\u021bi cel pu\u021bin tot at\u00e2t de mul\u021bi ani pentru a ajunge la nivelul celor experimenta\u021bi. E o risip\u0103 de resurse umane, incontestabil, valorice. - Da, cred c\u0103 am \u0219i citit online.<\/em><\/strong><\/p>\n Tuc\u0103 s-a dus \u0219i a \u00eentrebat: "Vre\u021bi s\u0103 face\u021bi protest?! Cine e liderul vostru?<\/em>", iar redactorul \u0219ef-adjunct a r\u0103spuns "Eu!<\/em>" "Foarte bine, de m\u00e2ine nu mai vii! Mai vrea cineva?<\/em>". To\u021bi au t\u0103cut resemna\u021bi, c\u00e2nd, \u00een mod normal, ar fi trebuit s\u0103 zic\u0103, \u00een bloc: "Da, eu, eu \u0219i eu!<\/em>" \u0219i s\u0103 plece. E o demonstra\u021bie de for\u021b\u0103, din punctul meu de vedere, mitoc\u0103neasc\u0103 \u0219i neproductiv\u0103. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: cu o redac\u021bie \u00eentreag\u0103 de oameni nemul\u021bumi\u021bi, frustra\u021bi n-ai cum s\u0103 faci un ziar bun. N-ai cum! O s\u0103 \u00ee\u021bi apar\u0103 zilnic, dar o s\u0103 \u00ee\u021bi apar\u0103 un ziar care va deveni, \u00eencet, \u00eencet, o fi\u021buic\u0103. \u00cen condi\u021biile astea, nu po\u021bi pretinde calitate sau dedica\u021bie profesional\u0103…<\/p>\n - Deci criza a accentuat tendin\u021ba de a suprima resursa uman\u0103.<\/em><\/strong><\/p>\n Da.<\/p>\n - \u00cen loc s\u0103 caute \u00een alte locuri, probabil.<\/em><\/strong><\/p>\n Da, dar locurile sunt din ce \u00een ce mai pu\u021bine, pentru c\u0103 publica\u021biile au disp\u0103rut, pur \u0219i simplu. Nu mai ai unde s\u0103 te duci! Doar dac\u0103-\u021bi schimbi domeniul.<\/p>\n - La nivel de publica\u021bie, de management, c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 e o problem\u0103 de management de resurse umane, omul este resursa ta principal\u0103: el scrie, el aduce imagini, el genereaz\u0103 con\u021binut, nu?<\/em><\/strong><\/p>\n Sigur, trebuie s\u0103 aib\u0103 grij\u0103! E ca un taximetrist care dac\u0103 nu-\u0219i \u00eengrije\u0219te ma\u0219ina, nu poate merge mai departe, nu poate continua… Or, ei ar trebui s\u0103 realizeze c\u0103 oamenii pe care \u00eei au, mai ales cei valorici, sunt oameni de care ar trebui s\u0103 trag\u0103 cu din\u021bii! Ar trebui s\u0103 se sperie c\u0103 pleac\u0103 de la ei, prefer\u00e2nd concuren\u021ba.<\/p>\n Criza asta, mai mult sau mai pu\u021bin real\u0103 sau mai mult sau mai pu\u021bin creat\u0103, criza asta financiar\u0103 a generat, cum era \u0219i normal, o criz\u0103 moral\u0103. Care, sper, s\u0103 nu devin\u0103 acut\u0103.<\/p>\n - \u00cen m\u0103sura \u00een care redac\u021biile s-au redus substan\u021bial, po\u021bi s\u0103 \u00eemi vorbe\u0219ti despre strategiile de supravie\u021buire, de reconversie, de adaptare, ce s-a \u00eent\u00e2mplat?<\/em><\/strong><\/p>\n Marea majoritate a fotografilor s-a orientat spre studio. \u00cen diverse forme.<\/p>\n De exemplu, Bogdan Dinc\u0103, un fotograf foarte bun, \u00eempreun\u0103 cu so\u021bia sa, care pornise ca un fotograf entuziast, bun, au f\u0103cut \u00eempreun\u0103 o afacere de familie care se cheam\u0103 "Fotografie de familie" \u0219i fotografie de copii. S-au specializat \u0219i fac minuni! Fotografii foarte frumoase!<\/p>\n Mihai Barbu \u0219i Bogdan Baraghin au lansat studioul "Photoliu". Fac minuni, \u0219i ei!<\/p>\n Mul\u021bi s-au profilat pe nun\u021bi \u0219i botezuri, dar genul occidental, de reportaj-mariaj. Foarte frumoase! Personal, am respect pentru orice fel de fotografie, nu pot eu s\u0103 fac, nu prea \u00eemi place, dar dac\u0103 m-a\u0219 apuca, \u00eentr-adev\u0103r, a\u0219 face ni\u0219te minuni!<\/p>\n To\u021bi \u00ee\u0219i propun serviciile pentru evenimente. Marea majoritate, av\u00e2nd experien\u021ba fotojurnalismului \u0219i neav\u00e2nd alegere, se orienteaz\u0103 spre afaceri independente, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se de fotojurnalism.<\/p>\n - \u00cen zona fotografiei documentare, au \u00eenceput s\u0103 existe proiecte?<\/em><\/strong><\/p>\n Cum face Petru\u021b.<\/p>\n - Da, Petru\u021b. \u0218i am citit pe "Thinking outside the box" c\u0103 mai era…<\/em><\/strong><\/p>\n Andrei Pungovschi, de asemenea, c\u00e2nd i se ive\u0219te ocazia.<\/p>\n - Ioana C\u00eerlig \u0219i…<\/em><\/strong><\/p>\n Ioana C\u00eerlig, da, \u0219i Marin Raica.<\/p>\n - Da, da. Zona proiectelor personale a \u00eenceput s\u0103 se dezvolte…<\/em><\/strong><\/p>\n Da, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd, cumva, la nivel personal. Petru\u021b, de exemplu, care are nu doar talent, dar \u0219i o disciplin\u0103 aparte, ani de zile a trimis la "Panos Pictures". "Panos" este o agen\u021bie foarte respectat\u0103, \u00een maniera "Magnum", \u00een ceea ce prive\u0219te imaginea. Dup\u0103 ce i-au v\u0103zut lucr\u0103rile \u0219i tenacitatea, l-au cooptat ca membru. Mai ob\u021bine, deci, comenzi prin "Panos". Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, proiectele lui personale, cum ar fi "M\u00e2ndrie \u0219i Beton" sau "Marea Neagr\u0103", se duc tot la "Panos". El le ofer\u0103, iar ei le arhiveaz\u0103, prezent\u00e2ndu-l ca membru, \u00een inten\u021bia de a-l vinde, evident. "Panos", practic, \u00eel reprezint\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t, demersul lui Petru\u021b nu este doar personal, fiind foarte bine publicat prin "Panos".<\/p>\n Ioana C\u00eerlig nu are, \u00eenc\u0103, aceea\u0219i expunerea. \u00cens\u0103 \u0219i Petru\u021b a avut un \u00eenceput. Finan\u021b\u0103rile ob\u021binute de Petru\u021b pentru realizarea fotoreportajele lui sunt oferite de organiza\u021bii str\u0103ine, care sprijin\u0103 jurnalismul independent, prin intermediul grant<\/em>-urilor. Cu banii ob\u021binu\u021bi, \u00ee\u0219i realizeaz\u0103 fotoreportajele, av\u00e2nd, pe de o parte, resurse financiare suficiente pentru a tr\u0103i decent sau la limita decen\u021bei, fotografia fiindu-i, de asemenea, publicat\u0103, ceea ce este minunat! \u00cen plus, expune \u00een str\u0103in\u0103tate, este invitat la vernisajele expozi\u021biilor lui, totul dator\u00e2ndu-se, repet, nu doar talentului lui, dar \u0219i unei munci sus\u021binute \u0219i o disciplin\u0103 special\u0103. E un parcurs de succes, dar nu-i u\u0219or. Nu-i deloc u\u0219or!<\/p>\n Ar putea fi o metod\u0103, dar, practic, metoda consist\u0103 \u00een ace\u0219ti trei termeni: talent, tenacitate, disciplin\u0103. Nu \u0219tiu dac\u0103 chiar \u00een ordinea asta (r\u00e2s), dar toate trei sunt importante! Exist\u0103 disciplina\u021bi care nu au at\u00e2t de mult talent, dar au succes. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, seriozitatea conteaz\u0103 foarte mult.<\/p>\n - Bine, dar, de exemplu, modelul lui a \u00eenceput s\u0103 fie preluat \u0219i de al\u021bii.<\/em><\/strong><\/p>\n Dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0219el, Petru\u021b este singurul fotograf din Rom\u00e2nia reprezentat de o agen\u021bie de talia "Panos". Evident, cu excep\u021bia fotografilor din agen\u021bii, dar ei nu sunt reprezenta\u021bi, ei sunt angaja\u021bi la agen\u021biile respective, fac parte din staff<\/em>. Dar el nu este staff<\/em>, \u00eentruc\u00e2t nu are salariu, e reprezentat de "Panos".<\/p>\n Sunt \u0219i al\u021bii buni ca, de exemplu, Cosmin Bumbu\u021b. Bumbu\u021b este foarte bun, dar nu este reprezentat, se descurc\u0103 pe cont propriu. E un alt mod de a se descurca, fiind respectat ca nume \u0219i dorit ca fotograf. Nu \u0219tiu \u00een ce m\u0103sur\u0103 negociaz\u0103 pre\u021burile, dar tr\u0103ie\u0219te, repet, decent.<\/p>\n - Da, m\u0103 g\u00e2ndesc la zona de freelancing<\/em>, dac\u0103 a \u00eenceput s\u0103 se dezvolte, \u00een condi\u021biile actuale…?<\/em><\/strong><\/p>\n Multe persoane spun c\u0103 sunt freelancer<\/em>. E o nou\u0103 form\u0103 de a spune "n-am serviciu" (r\u00e2s). Dar freelancing<\/em> \u00eenseamn\u0103 a identifica un grup de clien\u021bi, lucrezi cu ei \u0219i, evident, treptat, \u00eencepi s\u0103 te dezvol\u021bi. Dac\u0103 ai trei clien\u021bi, trebuie s\u0103 \u00eel cau\u021bi \u0219i pe al patrulea, s\u0103 \u00ee\u021bi umpli timpul cu c\u00e2t mai multe comenzi. Dar, \u00een acela\u0219i timp, freelancing<\/em>-ul, \u00een str\u0103in\u0103tate, \u00eenseamn\u0103 \u0219i o dispozi\u021bie moral\u0103 c\u0103tre un anumit tip de fotografie. Cum e cazul lui Petru\u021b, Andrei Pungovschi sau al meu, dar vreau s\u0103 vorbim mai pu\u021bin despre mine. La noi, freelancing-ul \u00eenseamn\u0103 "Fac orice! D\u0103-mi ceva de f\u0103cut \u0219i fac orice!<\/em>", ceea ce nu mai este freelancing<\/em>, \u00een sensul ini\u021bial al cuv\u00e2ntului. - Posibilitatea de a lucra.<\/em><\/strong><\/p>\n Exact. Poate fi un stil de freelancing<\/em>, dar \u00ee\u0219i pierde sensul ini\u021bial. A ajuns o form\u0103 de supravie\u021buire, f\u0103r\u0103 \u0219ef. De fapt, asta este \u00een realitate, de\u0219i, practic, fiecare client este \u0219ef, lupt\u00e2ndu-te, de multe ori, cu ochi de sticl\u0103. Clientul \u00ee\u021bi spune: "\u0162i-am dat banu’, mie asta-mi faci!<\/em>", tu \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eei explici "Dar asta este o fotografie foarte frumoas\u0103…<\/em>" Ce-i drept, \u00een cele din urm\u0103, e\u0219ti liber, de asemenea, s\u0103 renun\u021bi.<\/p>\n Cam asta \u00eenseamn\u0103 freelancing<\/em>. Free<\/em>-ul de la \u00eenceput e iluzia libert\u0103\u021bii; pentru unii este o iluzie, pentru al\u021bii nu.<\/p>\n
\nFacultatea de Jurnalism \u015fi \u015etiin\u0163ele Comunic\u0103rii, Universitatea Bucure\u015fti.<\/em><\/p>\n
\nCam astea erau, \u00eentre ghilimele, "colocviile". A\u0219a se n\u0103\u0219teau discu\u021biile… \u00cen plus, atunci nu exista Facebook, dar discutam la telefon.<\/p>\n
\n
\n- De ce? \u0218i cum?<\/em><\/strong><\/p>\n
\nAm\u00e2ndoi, at\u00e2t Turturic\u0103 c\u00e2t \u0219i Nistorescu, aveau gust pentru fotografie, pentru art\u0103. Le pl\u0103cea foarte mult, acord\u00e2ndu-mi m\u00e2n\u0103 liber\u0103. La "Evenimentul" am editat pentru prima dat\u0103 albumele, am realizat expozi\u021biile \u0219i multe altele. Aveau \u00eencredere deplin\u0103 \u00een mine, spun\u00e2ndu-mi: "Faci ce vrei tu, Mihai! E departamentul t\u0103u, tu te pricepi, nu noi.<\/em>" Am avut m\u00e2n\u0103 liber\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, s-a ajuns la acela\u0219i discurs: "Hai b\u0103i, e prea mult, deja… Bun, bun, dar p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ?! P\u00e2n\u0103 unde?!<\/em>". La \u00eenceput este o deschidere, apoi, \u00een timp, te \u00eenghit!<\/p>\n
\n
\n- Bine, dar \u0219i prin natura meseriei. Nu e o meserie de 9-6.<\/em><\/strong><\/p>\n
\nUn exemplu recent ar fi cel al lui Tuc\u0103. Angaja\u021bii, ne mai primindu-\u0219i salariul de vreo 4 luni de zile, au dorit s\u0103 organizeze un protest.<\/p>\n
\nFreelancing<\/em> \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00ee\u021bi alegi tu ce consideri c\u0103 te reprezint\u0103, stabilindu-\u021bi o direc\u021bie pe care o urmezi strict, f\u0103r\u0103 compromisuri. Personal, niciun tip de fotografie nu \u00eemi pare compromis, dar \u00een Romania, \u00een marea majoritate a cazurilor, freelancing<\/em> \u00eenseamn\u0103 "Fac orice, de la chilo\u021bi p\u00e2n\u0103 la… D\u0103-mi \u0219i ai s\u0103 fii mul\u021bumit!<\/em>".<\/p>\n