{"id":43,"date":"2016-03-27T14:04:59","date_gmt":"2016-03-27T13:04:59","guid":{"rendered":"http:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/?page_id=43"},"modified":"2016-04-16T07:18:04","modified_gmt":"2016-04-16T06:18:04","slug":"works-for-vier-pfoten-mihai-vasile","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/works-for-vier-pfoten-mihai-vasile\/","title":{"rendered":""Works for Vier Pfoten" - Mihai VASILE"},"content":{"rendered":"
\n

Habar nu aveam c\u00e2t de mult urma s\u0103 m\u0103 schimbe rug\u0103mintea Ioanei Tomescu, c\u00e2nd mi-a propus s\u0103 fotografiez pe strad\u0103 animalele f\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n. Pe atunci ea era director executiv la "Vier Pfoten" Rom\u00e2nia, biroul din Bucure\u015fti al funda\u0163iei cu acela\u015fi nume din Austria, iar eu fotoreporter la "Jurnalul Na\u0163ional".<\/p>\n

Mi-au pl\u0103cut animalele de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu \u015fi obi\u015fnuiam s\u0103 le privesc z\u00e2mbind, de la distan\u0163\u0103. Am luat, deci, propunerea Ioanei ca pe o provocare.<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 atunci fotografiasem doar oameni cu emo\u0163iile, tr\u0103irile \u015fi evenimentele care le compun via\u0163a. Mi s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 merg \u00een aceea\u015fi zi la o sinucidere la metrou, la o premiere a unui scriitor la Palatul Cotroceni, la o dona\u0163ie de ajutoare umanitare la un azil de b\u0103tr\u00e2ni \u015fi, seara, la un club unde se lansa un disc de muzic\u0103 rock. Aveam senza\u0163ia c\u0103 fac ce trebuie, acoperind partea mea din sumarul zilei, cu aten\u0163ia canalizat\u0103 aproape strict pe natura uman\u0103. Sau, m\u0103 rog, pe ce pricepeam eu din natura uman\u0103.<\/p>\n

C\u00e2\u0163iva prieteni au r\u00e2s c\u00e2nd le-am zis c\u0103 fac fotografii cu c\u0103\u0163ei \u015fi pisici iar ceea ce eu numeam provocare, lor le p\u0103rea doar un job pe l\u00e2ng\u0103 ziar. Dar, odat\u0103 intrat \u00een povestea asta, am \u00eenceput s\u0103 remarc lucruri despre care nu \u015ftiam mai nimic. Am cunoscut oameni pentru care suferin\u0163a animalelor este propria lor suferin\u0163\u0103 \u015fi care \u00ee\u015fi dedic\u0103 via\u0163a \u00eencerc\u0103rii de a le salva, care r\u00e2d ferici\u0163i c\u00e2nd reu\u015fesc \u015fi l\u0103crimeaz\u0103 c\u00e2nd nu mai exist\u0103 speran\u0163\u0103. Oameni care fac eforturi s\u0103 \u00ee\u015fi conving\u0103 semenii c\u0103 putem nu doar tr\u0103i al\u0103turi de animale, dar c\u0103 ne putem bucura de ele \u015fi ele de noi.<\/p>\n

\u00cencet-\u00eencet, pe l\u00e2ng\u0103 oameni, \u00een imaginile mele ap\u0103reau tot mai pregnant animale \u00een ipostaze cum nu mai v\u0103zusem - sau pe care nu eram obi\u015fnuit s\u0103 le v\u0103d. Erau c\u00e2ini \u015fi pisici, dar \u00een situa\u0163ii aproape disperate. \u00cenfometa\u0163i \u015fi bolnavi \u00een ora\u015fe \u00een care m\u00e2ncarea se arunc\u0103, otr\u0103vi\u0163i sub ochii copiilor, schilodi\u0163i de ma\u015fini sau, \u015fi mai r\u0103u, de oameni. P\u00e2n\u0103 atunci nu \u015ftiam c\u0103 prim\u0103riile omorau c\u00e2ini cu zecile de mii f\u0103r\u0103 niciun alt rezultat dec\u00e2t m\u0103celul anual, sau c\u0103 \u00een unele ora\u015fe se organizau potere formate din civili care ie\u015feau \u00een weekend la v\u00e2n\u0103toare de maidanezi, cu b\u00e2te \u015fi pu\u015fti. De unde am tras concluzia c\u0103 \u00een joc erau ori fonduri europene deturnate, ori doar pl\u0103cerea de a omor\u00ee.<\/p>\n

Am \u00eenceput s\u0103 citesc \u00een privirile lor mute spaim\u0103, durere, bucurie, furie, umilin\u0163\u0103, rug\u0103, afec\u0163iune, m\u0103 rog, aproape toate ipostazele naturii umane, mai pu\u0163in cruzimea din pl\u0103cere, amuzament, confort sau pur \u015fi simplu cruzime gratuit\u0103. Apoi, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi dau seama, \u00eemi p\u0103sa deja mai mult dec\u00e2t a\u015f fi crezut vreodat\u0103. Descoperisem \u00een mine o zon\u0103 afectiv\u0103 neatins\u0103 \u00eenc\u0103 de sentimente \u015fi atribuiam compasiunea mea faptului c\u0103, spre deosebire de oameni, animalele, de\u015fi pot discerne, nu pot dispune. \u00ce\u015fi tr\u0103iesc via\u0163a for\u0163ate de \u00eemprejur\u0103rile create de noi, fiin\u0163e inteligente care discernem \u015fi dispunem de cele mai multe ori \u00een pofida principiilor morale - culmea!, create tot de noi - care ne \u00eendeamn\u0103 la iubire \u015fi compasiune. La urma urmei chiar \u015fi oamenii \u00eentre ei sunt adesea n\u0103t\u0103r\u0103i.<\/p>\n

Acelea\u015fi g\u00e2nduri le-am avut c\u00e2nd am participat la campania "Vier Pfoten" de salvare a ur\u015filor dansatori din Bulgaria.<\/p>\n

Pleca\u0163i la jum\u0103tatea secolului XIX din Rom\u1eadnia, \u0163iganii ursari s-au r\u0103sp\u00e2ndit \u00een satele bulg\u0103re\u015fti din sudul Dun\u0103rii. De atunci, timp de peste 150 de ani, \u015fi-au transmis, din tat\u0103 \u00een fiu, \u00eendeletnicirea. Puii erau cump\u0103ra\u0163i de la braconierii care omorau ursoaica mam\u0103, apoi li se prindea de nas un belciug cu lan\u0163, dup\u0103 care \u00eencepea dresajul pe t\u0103ciuni sau tabl\u0103 \u00eencins\u0103. Muzica acompania tot "ritualul", astfel \u00eenc\u00e2t reflexul durerii urma s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 prin b\u00e2lciuri hohote de r\u00e2s care \u00eenso\u0163eau ceea ce \u00een mod grotesc era numit… dans.<\/p>\n

Am v\u0103zut durerea resemnat\u0103 a Violetei, ursoaica r\u0103mas\u0103 f\u0103r\u0103 blan\u0103 \u00een urma unei vie\u0163i din care nu avea cum s\u0103 \u00eenteleag\u0103 ceva, am v\u0103zut eforturile sus\u0163inute ale celor de la "Vier Pfoten" care au eliberat-o \u015fi i-am vazut curiozitatea tem\u0103toare atunci c\u00e2nd a intrat pentru prima dat\u0103 \u00een parcul natural pentru ur\u015fii dansatori de la Belitsa, Bulgaria.<\/p>\n

Mai t\u00e2rziu, mi s-a propus, tot de c\u0103tre "Vier Pfoten", s\u0103 documentez situa\u0163ia puilor de leu folosi\u0163i de fotografii ambulan\u0163i din Rom\u00e2nia. \u00cen aproape patru luni de documentare aveam s\u0103 aflu lucruri cutremur\u0103toare. Nu-mi trecuse prin cap c\u0103, \u00een fiecare an, puiul de leu din sta\u0163iunea de la mare sau munte este altul dec\u00e2t cel de cu un an \u00een urm\u0103. C\u0103 dup\u0103 un sezon turistic, \u00eenainte s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 un an, este omor\u00e2t sau v\u00e2ndut. C\u0103 traficul cu pui de leu pleac\u0103 din gr\u0103dinile zoologice din \u0163ar\u0103 \u015fi c\u0103 exist\u0103 firme care au deja cresc\u0103torie de feline. Am vazut \u00een cu\u015ftile sordide din culisele circurilor, departe de reflectoare, larma orchestrei \u015fi aplauzele \u00een cascad\u0103, masca unei suferin\u0163e f\u0103r\u0103 margini \u00eempietrit\u0103 pe fa\u0163a animalelor.<\/p>\n

Apoi am luat parte cu "Vier Pfoten" la primul transport de feline mari din Europa c\u0103tre Africa de Sud, unde au fost eliberate \u00een Lionsrock Big Cat Sanctuary<\/em>, o rezerva\u0163ie imens\u0103 pe care funda\u0163ia a amenajat-o acolo. Impresionant, momentul eliber\u0103rii. Dup\u0103 o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 tr\u0103it\u0103 dup\u0103 gratii, animalele puteau alerga \u00een voie cu o bucurie frenetic\u0103. Explorau \u00eemprejurimile \u015fi la fiecare adiere de v\u00e2nt li se schimba fizionomia, iar durerea, c\u00e2ndva \u00eencremenit\u0103 pe fa\u0163\u0103, disp\u0103rea cu fiecare miros nou - instinctul re\u00eenviat le spunea c\u0103 au ajuns acas\u0103.<\/p>\n

Experien\u0163a pe care am avut-o cu ei m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 reconsider. Ceva \u00een\u0103untrul meu s-a schimbat profund \u015fi am \u00eenceput s\u0103 \u00een\u0163eleg lucrurile din jur altfel, de c\u00e2nd m-am surpins c\u0103 nu mai priveam animalele doar z\u00e2mbind, de la distan\u0163\u0103 - deja realizam cu toat\u0103 fiin\u0163a mea c\u0103 \u015fi ele sunt fiin\u0163e la r\u00e2ndul lor. \u015ei c\u0103, de fapt, respectul \u015fi afec\u0163iunea pentru oameni dimpreun\u0103 cu respectul \u015fi afec\u0163iunea pentru animale nu se exclud, ci se completeaz\u0103. Asta \u00eemi aduce aminte c\u00e2nd, copil fiind, am \u00eentrebat-o \u00eenciudat pe mama cum poate sa ne iubeasc\u0103 \u015fi pe mine, \u015fi pe frate-meu, \u015fi pe sor\u0103-mea la fel de mult. M-a luat \u00een bra\u0163e \u015fi mi-a spus, z\u00e2mbind, c\u0103 dragostea e ca lumina: se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte egal, \u00een toate p\u0103r\u0163ile.\n<\/p><\/div>\n

Mihai VASILE,<\/div>\n
\"semnatura-Mihai-VASILE\"<\/div>\n
\"Mihai<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Habar nu aveam c\u00e2t de mult urma s\u0103 m\u0103 schimbe rug\u0103mintea Ioanei Tomescu, c\u00e2nd mi-a propus s\u0103 fotografiez pe strad\u0103 animalele f\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n. Pe atunci ea era director executiv la "Vier Pfoten" Rom\u00e2nia, biroul din Bucure\u015fti al funda\u0163iei cu acela\u015fi nume din Austria, iar eu fotoreporter la "Jurnalul Na\u0163ional". Mi-au pl\u0103cut animalele de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu \u015fi obi\u015fnuiam s\u0103 le privesc z\u00e2mbind, de la distan\u0163\u0103. Am luat, deci, propunerea Ioanei ca pe o provocare. P\u00e2n\u0103 atunci fotografiasem doar oameni cu […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":0,"menu_order":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"footnotes":""},"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/43"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=43"}],"version-history":[{"count":31,"href":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/43\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":680,"href":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/43\/revisions\/680"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.mihaivasile.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=43"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}